Nu ma pot abtine. Pentru a suta mia oara. Ma uit la imagini cu gradini, apartamente si case prin poze, de prin alte parti ale lumii, imi mai aduc aminte si ce am vazut in rarele, foarte rarele, ocazii live, pe urma ma uit cu un ochi bleojdit la toate "frumusetile" autohtone si ma ia cu un foarte mare oftat.
Copiile noastre palide (caci de mult am parasit autenticul, hai sa luam ca un prag exemplificator folosirea folclorului pentru propaganda in comunism, care l-a distorsionat si aranjat "frumos" cu rigla in sabloane; nu-i bai ca si in perioada regala exista o imagine romantata a aceluiasi folclor in virtutea careia diverse dame se pozau in costum popular si cu marama in cap) sunt un fel de tenisi chinezesti. Se strica repede, arata jalnic si put de departe.
Nu neg ca mai gasesti cate o distractie autentica pe langa aranjamente si evenimente de prim plan stil "tenisu' chinezesc", insa ea are frumusetea buruienilor: creste si traieste de capul ei pana nu o smulge vreun propagandist bine intentionat. Apare ad hoc, graieste in soapta si in general exista doar daca nu te astepti deloc la ea.
Hainele cele noi ale imparatului fac cariera la noi, noroc ca viata s-a retras undeva in subteran si e ocupata sa spuna NU ... prefera sa ramana cu izmenele cele vechi ale taranului. Din pacate, de voie-de nevoie, si taranul isi mai cumpara tenisi, al de mai exista, caci multi sunt niste strutocamile de nu mai stiu nici ei ce or fi si ce nu.
Ca si concluzie, daca arata jalnic, pute vag si acum vreo doua trei generatii oamenii nu s-ar fi apropiat de asa ceva... nu merge. Tone de brosuri care ne spala pe creier cu meritele unor astfel de trebusoare nu acopera jalea si tanjeala dupa ce ar trebui sa fie.
No comments:
Post a Comment