E o vorba cu mintea asta. N-o mai zic. Vorba e una, si eu vreau sa spun alta. Un fel de "omul potrivit la timpul potrivit"... adica degeaba ai mintea aia creatoare de tot felul de idei bune prea devreme, ca o irosesti degeaba. La fel, degeaba o ai prea tarziu cand, asa cum usor se poate vedea pe internet, nici nu-ti vine bine o idee, ca poti linistit constata ca deja i-a venit altcuiva.
Desigur, zonarea e o mare ipocrizie. Adicatalea, chiar daca facem ce au facut demult altii prin alte parti (hai sa nu zic facem, sa zic "gandim"), contam ca nu toata lumea stie asta si ca putem usor trece ca fiind primii care... la noi acasa. Campion pe sate - zice Unguru Bulan. Care, by the way, s-a imbatat cu vin corporatist si acuma produce un umor vai de capu' lui. Celebritati de scara blocului, prometei locali, care ajung sa isi creada propriei faime pe masura ce iau amploare.
E si greu de produs ceva autentic. Plagiatul involuntar- ca tot e la moda termenul asta- pandeste din umbra. Great minds think alike... poate e valabil si pentru cele mai putin marete. Si nu exista inca o modalitate de verificare universala a unei idei sa vedem daca a mai avut-o altcineva. De cand cu "rapirea din serai" a cheitelor originalitatii si predarea lor pe mainile minionilor mainstreamului, a gandi inafara "cutiei" nu mai are nici o valoare. De exemplu. Pe taramurile dinafara cutiei bantuie mai multi ganditori poate decat or fi ramas in ea. Ca multi din aia ramasi in ea nu gandesc si basta.
O senzatie de deja vu... si constatarea ei da o alta senzatie de deja vu. Evident si in propria minte cineva se poate invarti in cerc:)
De unde pornisem? De la constatarea in barba ca idei ale prezentului, "originale", le stiu din "odinioara". Unele puse in practica, altele nu. Evident, nu era momentul propice lor. Pana acuma, cei de le-au incercat pe atunci sunt acri ca otetul si satui de esecurile avute. Poate nici nu le mai recunosc, poate nici nu ii mai intereseaza. N-a fost momentul? Cine stie...
Putem sa fim si un pic conspirationisti si sa ziceam si asa: ca sa transformi ideile in fapte, iti trebuie bani. Si ideistii astia autentici nu au prea avut niciodata. De-a lungul istoriei se mai lipeau de cate un binefacator bogat, atras de ideea de a ramane in istorie ca finantator de inventii, muzici, tablouri si scrieri. Acuma istoria nu mai e asa un loc interesant, de cand e supraaglomerata si binefacatori dinastia se inghesuie alaturi de nemernici si fufe... iar bogati binefacatori...hmm. Banii stau pe la niste institutii, intreprinderi si mama lor e banca. Banca (si inteleg prin asta si sponsorul, nu doar institutia odioasa in sine a bancii) refuza finantarea zdrentarosului cu ideea, mai trec vreo 10 ani si iaca ce ne prezinta banca, in asociere cu musai cine trebuie: aceeasi idee.
In timp e satele mor vorbim despre economisirea resurselor - dar acolo se economiseau firesc, fara teorii si explicatii proaspat traduse din alte limbi. Distrugem originalul din poignet si prezentam o copie sofisticata a lui ca pe o descoperire. Uau! Sa ne extaziem. Iata descoperirile timpurilor noastre - lucruri care odinioara existau fara sa le cante nimeni ode. Parca nici chestia asta in sine nu e noua: cand se copia un tablou celebru, de exemplu, important era ca originalul sa nu iasa la suprafata, pentru ca prezenta sa ar fi strigat acuzator "Copie!!". Deci originalul sa piara, apoi sa il idealizam si cosmetizam, iar copiile sa devina de un autentic gretos, pe care insa cei nepoliticosi si necultivati il vor respinge, jignitor, insa adevarat.
Bine ca mai functioneaza macar asta. Vrei sa vezi daca ce faci "tine", social vorbind? Nu scrie o carte ca sa iti spuna criticii valoarea ei. Citeste din ea unui mucea, unuia fara motive sa te minta si fara slefuire duplicitara la nivelul gandirii si o sa-ti zica el pe-aia dreapta.
Ha, si-am incalecat pe-o sa si v-am trantit supararea mea!
No comments:
Post a Comment