Sentimentele contra consumerismului

Sa vedem ce iese din aceasta idee care a venit pe cand desfaceam o bucata de piept de porc afumat cumparata de la magazinul din apropiere (foame mare si brusca), si am vazut ca pe foaia de ambalaj scris „pofta buna”, cu caractere precum cele de mana. Am zis cu voce tare „pofta buna”, altcineva la masa a zis mersi, am aratat ambalajul si am ras.
Nu poti anula consumerismul, e peste tot. Reclame, magazine, le ocolesti tu, ti le povesteste altul, vine copilul si le lauda, vine bunica si ti le descrie. Cum sa nu consumi? Foame este, sete este, cateodata iti vine sa recuperezi cate un regret din copilarie si sa iti faci „cadouri” sub forma de ce...? De ceva cumparat de undeva, desigur. Daca te apuci si ridici toate podurile, nu o sa tina prea mult, va fi doar o faza, un post psihologic, dupa care intr-o buna zi te vei trezi cu o pofta enorma de a o lua de la capat, compensatoriu. Dar ma gandeam ca sentimentele pot atarna tinichele de coada consumerismului, care sa il incetineasca, sa il oboseasca, sa il streseze. Cum? Pai cand mananci ceva, faci intai cunostinta. Buna, salata de vinete de la cutare, unde e fabrica ta? Ce oras uitat de lume inca mai are o fabrica de conserve? Cuum? O firma intr-un hotel central din Bucuresti, la o camera cu 4 cifre? Adica oare cum vine asta...Etc, etc. Deodata nu va mai fi vorba de un consum sec, strict supus scopului de hranire sau imbracare, avem acolo un sentiment, o poveste. Nu refuz sau accept din principiu, principiile pot fi inselatoare, si un instrument de manipulare la indemana cui se pricepe. Mai bine imi place foarte mult ceva, sau urasc foarte mult un produs. Poate absurd, in baza unei asocieri exclusiv personale, legata de stream of consciousness (daca teoria e perimata sau nu, nu stiu momentan), poate mai putin absurd, dupa ce am aflat ca cel care profita cel mai mult de pe urma circulatiei produsului e un tip execrabil, un hotzoman, un tata rau, un sot bataush sau mai stiu eu ce. Oricum, daca am timp si dispozitie, pun un pic de sentiment. Cateodata mai mult. Imi e foarte simpatica firma de la care cumpar carne, e mai mica si am vazut un articol lipit mosnegeste dintr-un ziar (copie xerox) cu un reportaj la abator, pe peretele maghernitei unde vand. M-a amuzat. Reportajul era simplu, ok, gestul era comic. Imi place de tanti de la care cumpar varza murata, pentru ca mi-a tot lasat la pretz cateodata, asa, ca vroia ea, nu vorbeste aiurea si obositor, si are un sotz de care se plange ca e vorba lunga si nu cara butoaiele eficient pe la restaurante. Nu cumpar dulciuri din magazin prea des, pentru ca nu au acelasi gust cu surorile lor de aceeasi firma din strainatate, cine hotaraste ca avem papile gustative mai porcesti aici la noi in tara, ca sa le faca mai prost? Pretul e tot pe acolo, poate mai scump la noi. Ma enerveaza. Mai cumpar din piata, de la una din tarabe, pe criterii tot subiective. Nu imi plac farmaciile care te mint ca „nu se mai face medicamentul”, numai ca sa iei de la ele un substitut, de regula mai scump. Le urasc. Si magazinele mari care fac reduceri false, dupa ce scumpesc inainte.
Toate chestiile astea par marunte, dar sunt acolo. Observarea lor face ca procesul de consum sa fie viu, organic. Sa nu fie consumerism. Orice. Mult. Reduceri-trebuie neaparat sa luam ceva. Sa ne inghesuim. Sa bagam in noi. Sau, ultrarafinat si principial, sa reducem gama de optiuni pe criterii bio, eco, mai mult sau mai putin cercetate. In cele din urma tot la moda. Te dezici de o hoarda mai mare ca sa te alipesti la una mai mica. Nu imi apartine replica, dar e adevarata. Nope. Sa ramana sentimentul, imprevizibilul. Cateodata, daca asa imi vine sa gust si o chestie care ma intriga, desi oficial am sentimente negative fata de ea. Ma supar cand nu gasesc carne de pasare de care cumpar, ma uit chiondarash la frigider si plec bombanind. Uite-asa! Eu mi-s prietena cu aia de aduc pachetele alea gustoase si portionate mic. Si nu au nici reclama la tv. Desigur, pot sa nu cumpar un produs ok daca cumva isi face reclama. Mai ales una unsuroasa ca crema cu margarina din vremuri apuse si actuale. Dar am o perioada-tampon, in care nu ma apropii, ca sa ma asigur cumva ca nu ma apropii datorita reclamei. Dupa care incerc, sunt curioasa. Mai sunt si reclame destepte, le pot aprecia separat de produs daca urasc firma. Pot incerca produsul ca reactie de apreciere a unei idei stralucite de prezentare. Dar daca nu imi place, nu ma mai ating.