Deja sunt ani buni de cand o mare parte din populatia de la noi se imbraca, se incalta, isi pune perdele si se intinde in asternuturi de la second hand. Vise de lux, haine noi, materiale bune si produse de firma au esuat ca balenele pe mal in magazinele de telali cu haine mai urat sau mai frumos mirositoare care au fost ale altora candva.
E doar varful icebergului. Facem si afaceri second hand, gazduim fabrici poluante alungate din tarile lor, care aici ies ieftin cu costurile, polueaza in voie si au mana de lucru disperata si gata sa fie calcata in picioare oricand. Incercam idei care au mai fost incercate in alte parti, ignorand voit sau inconstient faptul ca au esuat deja in alta parte.
Am renuntat sa mai strangem din dinti pana ne permitem the real deal, noua, din cutia ei, originala. Nici nu mai prea avem idei originale, am uitat cum se face, de atata timp de cand ne chioram in realizarile si ideile altora. La noi era supermarketurilor si hipermarketurilor inca mijeste, oamenii se calca in picioare la reduceri, in timp ce in filme deja apun prin alte parti, si vedem oameni blazati si lipsiti de interes, deprimati de economia de consum, indiferenti la ultimul racnet in materie de oferte sau la noul design futurist al centrelor de cumparaturi.
Cei mai avuti se delecteaza fara vlaga si fara noima la ski, golf, calarie, spa, ore de sporturi fanteziste pentru ei si odraslele lor, in timp ce in lumea din care se inspira deja se inalta o sfanta plictiseala fata de aceste perdele de fum menite sa ascunda cat de falsa si lipsita de continutul adevaratelor sentimente umane a ajuns viata moderna.
Nici intoarcerea la origini nu e noua, e tot second-hand. Pentru Vest (mirajul fericit din vremerile parintilor) e si asta un been there, done that. Si dupa cum se descurca si societatile lor, done that degeaba...Importam idei vechi, ignorand incapatanat faptul ca in locul lor de origine au esuat deja. Atmosfera generala de pe la noi arata ca in alte parti. In alte parti acum vreo n-spe ani.
Plantam mecanic seminte second-hand pe un sol nefertilizat de revolutii sociale, valul new age, geek power, the naughties years of prosperity si alte epoci straine. Ergo nu se prind, in schimb strica si obosesc oamenii si solul. Afacerile utopice aduse aici suna fals, casele din metal, bca si termopan te fac sa te doara ochii, iar mitul casei batranesti in varf de deal fara utilitati se prabuseste in noroi la venirea toamnei.
Luam incontinuu ceea ce alti deja definesc drept trecut sau arunca. Cine isi face curat in dulapuri si da la goodwill hainele si pantofii de odinioara involuntar sau nu isi arunca odata cu ele si dezamagiri, nemultumiri sau esecuri de odinioara, mai mici sau mai mari. Amintirile unei iubiri inselate, visul neimplinit al slabirii cu multe kilograme care tinea pe raft mai stiu eu ce pereche de blugi, haine ridicole specifice modei anului nu stiu care...Minimalismul invita la golirea dulapurilor si caselor de junk, si aduce o aerisire si cumva un nou inceput pentru ca si mintea se goleste de o ioncarcatura a trecutului.
Si noi preluam toate aceste trecuturi aruncate la gunoi, cateodata nici macar pe filiera goodwiil, a filantropiei, ci chiar de la gunoi, unde conationali intreprinzatori nu se sfiesc sa bage mana adanc. Scot un ban din nimic, de ce sa se mai incurce cu demnitatea, nu? Ba chiar tresaltam de fericire ca ne putem cumpara la un pret potrivit cu portofelele noastre naparlite varianta la mana a doua a mai stiu eu carei haine de firma, sau pur si simplu un plover calduros, mai bun decat marfa noua si scumpa, dar de calitate est europeana, pe care o ruleaza magazine sfidator de rupte de marea realitate.
Ne scade bunul simt cu fiecare plasa de second hand junk, fara sa ne dam seama se instaureaza in noi convingerea ca nici nu meritam ceva mai bun, dar, hei, omul trebuie sa traiasca chiar si daca face parte dintr-o tara de sclavi, nu?
Cat despre dat mai departe...multi au secondhanzii lor personali, carora le transfera obiecte in caz de schimb, plictiseala sau "a crescut copilul, dar la al vostru ii vin", continuand lantul uman de second hand. Sigur, singura victorie ar fi fentarea magazinelor cu marfuri proaste si strigator la cer de scumpe, dar sa faci asta o viata intreaga, e o resemnare. In plus toti copii nostri au hand me down clothes, chiar daca nu au frati mai mari. Unii nici nu cunosc fastul, mirosul si mandria unei haine noi, numai al lor. Sunt fratii mai mici si mai saraci ai unor necunoscuti, si multi asa vor ramane si la maturitate.
Cine visa in adolescenta sa se faca mare si sa isi cumpere haine vechi? Nu prea cred. Cine visa sa fie cetateanul unei tari dezgolita de orice motiv de mandrie nationala, redusa la stadiul de consumator si gazda a unor afaceri ale caror produse majoritatea nu si-ar permite sa le cumpere. Dar care lasa in urma aer puturos, astm, tuse, obezitate, si o senzatie de nimicnicie. Da a fi in tara ta ca intr-un lagar de munca, unde nu iti permiti sa mai ai vise si sa vrei tu ceva. Ori iti sufleci manecile si faci ce ti se spune si ce ti se ofera, ori valea...
Chestia neplacuta e ca nu pentru prima data in istorie suntem asa. Mai stiti perioada in care ne-am frantuzit? Sau cat de urat le-a fost boierilor bucuresteni sa renunte la caftane pentru costumele europene? Caftane care la randul lor erau turcesti. Aha. Deci cine mama naibii suntem noi de fapt, lasand imitatia deoparte?Cat de inapoi in istorie trebuie sa mergem ca sa gasim o imagine lipsita de caracterul de copie? In mod bizar si poate exagerand un pic, in comunism erau momente in care nu se copia, pentru ca nu puteai iesi din tara sa te inspiri. Dar s-a copiat sovietic ani de zile, ce zic eu s-a copiat, s-a fortat programatic sa facem ca ei, sa avem aceleasi gusturi, culori, idei de viata. Am ramas cu un sentimentalism violent si ieftin, mai ales in patura de jos. Cu efuziuni de dragoste si ura la extrem, deplasate si cam aiurea, avand in vedere ca noi nu avem spiritul rus sa le care in spate.
De undeva de acolo ni se trage orizontul de familie-clan care intuneca zarea oricarui individ de pe la noi. Familii extinse care isi spala rufele impreuna si inca se poarta cum a decretat vreo strabunica, desi nu le mai e lor clar asta. Se intalnesc, se pupa, se barfesc si se cearta, se urasc cu profunzime, dar se apara fata de straini ca o haita in momente de criza. Dinamica relatiilor interumane la noi: daca nu stii detalii barfoase despre cat mai multi si familiile lor extinse, esti un nimeni. Si ne mai miram care-i treaba cu coruptia. Cu asa obiceiuri, cine le mai lasa la usa cand merge la servici sau cand are decizii de luat.
A, stiu cine. Cei adoptati de o noua familie. Nu, nu statul, ca in epoca apusa. Corporatiile multinationale, care isi recicleaza angajatii locali in sprit de teambuilding, ii spala pe creier cat se poate de organizat, le baga pe gat un nou limbaj, excursii cu colegii, bonusuri, beneficii, si stiu si sa dea cu batul in cei recalcitranti. Deoarece oricine trebuie sa traiasca si el cumva si astia au BANUL, sigur ca le merge. S-a reusit idiotica combinatie de rufe de familie si angajatul loial in acelasi individ.
Si in mod perfid, au preluat pe nesimtite in acelasi stil si idei non-comerciale, campanii pentru anumite cauze, pe care le robotizeaza si le "aduc acasa" tot la ei, pe principiul "tine-ti potentialul dusman aproape". Parintii societatii civile trebuie ca se rasucesc in mormant cand vad evenimente sportive sponsorizate de firme de alcool si tigari, sau fabrici poluante care planteaza cativa copacei schilozi si isi fac uriase avantaje de imagine din asta.
O, scuze, de fapt noi nu avem societate civila, am sarit etapa autentica a ei, si am preluat ideea de la altii, cu niste decoruri locale, o puzderie de asociatii, fundatii si organizatii, ramuri si ramurele ale unor suprafiliale straine care naiba stie cu ce se ocupa de fapt, dar daca ai o problema si te duci la ei sa te ajute, te paste o noua depresie. In schimb, multe au sedii faine, dar faine de tot, ruleaza fonduri de te doare capul, si se vantura ideea ca esti om facut daca impusti un job la ei. Ho-ho-ho!
Revenind la titlu, vrea cineva sa nu ne mai fie asa de prost? De ce nu preluam second hand si solutiile altora, alea de au dat roade? Sau un think tank ceva, unde sa ii incuiem pe marii ganditori ai politicii de la noi si sa ii lasam sa iasa cand au reusit sa vina cu o idee originala, pentru noi si de-a noastra, si s-au jurat ca o si pun in practica.
Probabil nu e loc de asa inca. Mai trebuie sa incercam second hand bautul acceptat la orice ora a zilei, ca in filme, ierburi recreationale, ceva legalizarea armelor, bodiguardizarea bogatanilor, crearea unui invatamant paralel privat in timp ca in asta de stat cine naiba va mai avea curaj sa isi dea copii, traitul in masa ca si chiriasi, dar nu la stat, ca odinioara, ci la ceva afaceristi scabrosi care vor fi mari proprietari etc etc
